ADN-UL BIBLIOTECII

ADN-ul bibliotecii

O radiografie a colecției: limbile, epocile, editurile și patrimoniul bibliotecii.

Despre acest document

Documentul prezintă colecția prin grafice construite direct din catalogul Excel. Prima parte reia sintezele din foaia „rezumat”: volume pe limbi, pe teme și pe origine a autorilor. A doua parte, „ADN-ul bibliotecii”, arată caracterul colecției: din ce epoci provine, unde a fost tipărită, de la ce edituri și ce fel de cărți conține. La final se află o listă a celor mai vechi ediții și câteva precizări despre catalog.

Cifrele din grafice sunt calculate din fișierul de catalog, fără să-l modifice. Detaliile despre cum au fost tratate datele lipsă sau scrise în mai multe feluri se găsesc la ultima pagină.

1. Colecția pe scurt

Catalogul numără 3.927 de volume, împărțite în șase colecții. Foaia „rezumat” le prezintă din trei perspective.

Volume pe limbi și secțiuni

Colecția maghiară este cea mai mare: 1.991 de volume (51%), adică aproximativ jumătate din întreg. Urmează româna (976), secțiunea de artă (375) și engleza (326). Colecțiile ebraică și germană sunt mici ca număr (132 și 127), dar, cum se va vedea în partea a doua, sunt cele mai vechi.

Volume pe teme

Cea mai mare parte a colecției este literatură și cultură generală (2.681 de volume, 68%). Temele istorie și studii iudaice (727), Holocaust și Shoah (379) și religie și tradiție (140) însumează 1.246 de volume, adică aproape o treime din colecție.

Originea autorilor

Autorii evrei reprezintă 43% din colecție, iar autorii non-evrei 57%. Colecția are deci un profil clar, dar este deschisă: mai mult de jumătate dintre autori sunt din afara culturii evreiești.

2. ADN-ul bibliotecii

Cinci grafice care arată „amprenta” colecției: de când sunt cărțile, de unde vin și ce fel de cărți sunt.

2.1 Straturile timpului

Colecția acoperă peste 400 de ani de tipar: cel mai vechi exemplar este datat aproximativ între 1570 și 1610. Sunt 42 de volume dinainte de 1900 și 330 (9%) dinainte de 1945. Colecția s-a îngroșat însă mult după 1960: 3.131 de volume (86%) sunt din acest interval, iar deceniul 2000–2009 este cel mai bine reprezentat, cu 721 de volume.

2.2 Vârsta fiecărei colecții

Fiecare colecție are un caracter propriu. Ebraica și germana sunt colecțiile cele mai „vechi”: 45% dintre volumele ebraice și 40% dintre cele germane sunt dinainte de 1945. Maghiara păstrează 195 de volume anterioare anului 1945, cel mai mare număr dintre toate colecțiile. Româna (69%) și engleza (70%) sunt colecții recente, formate mai ales din cărți apărute după 1990, iar secțiunea de artă se concentrează în perioada 1945–1989 (59%).

2.3 Harta editării

Colecția leagă mai multe lumi culturale. București (1.217) și Budapesta (1.169) însumează 63% dintre volumele cu localitate cunoscută, urmate de Cluj-Napoca (402). În total, cărțile provin din peste 200 de localități, de la New York și Londra până la Tel Aviv, Berlin sau Viena.

2.4 Editurile care definesc colecția

Hasefer (308), editura Federației Comunităților Evreiești din România, și Kriterion (259) conduc detașat, urmate de Europa, Magvető și Szépirodalmi. Primele zece edituri însumează 1.123 de volume (30%); restul de aproximativ 70% provine dintr-un număr foarte mare de alte edituri, semn al unei colecții adunate din surse variate.

2.5 Ce fel de cărți conține

Proza (romane, nuvele) este cea mai bine reprezentată, cu 1.147 de volume (29%). Împreună cu poezia și teatrul, literatura beletristică înseamnă 1.392 de volume (35%). Aproape la fel de mult cântăresc cărțile despre trecut și oameni: istorie, biografii și memorialistică însumează 1.403 de volume (36%). Urmează artă și muzică (384) și religie și tradiție (322).

Notă: gruparea pe genuri s-a făcut din coloana „Specie literară” și diferă de clasificarea pe teme din foaia „rezumat”.

3. Piese de patrimoniu

Cele mai vechi zece ediții din catalog. Șase dintre ele sunt în colecțiile ebraică și germană, iar patru în cea maghiară, ceea ce confirmă profilul „vechi” al acestor colecții.

Tabelul 1. Cele mai vechi zece volume cu an cunoscut

4. Ce se află în spatele graficelor

Graficele sunt posibile pentru că fiecare volum a fost catalogat cu grijă. Câteva cifre despre catalog:

Fiecare dintre cele 3.927 de volume are un cod de raft, o recomandare pentru cititor și o observație (3.927 din 3.927).

Pentru 2.861 de titluri este notată traducerea titlului în română.

ISBN-ul este completat pentru 2.000 de volume; 88% dintre cărțile apărute din 1990 încoace îl au, iar lipsa lui apare mai ales la edițiile vechi, de dinainte de generalizarea ISBN-ului.

Pentru 164 de volume este înregistrat și un al doilea autor.

Catalogul este rezultatul a cinci luni de muncă de catalogare și verificare.

Precizări despre date

Volume fără an: 297 de volume nu au un an identificabil și nu apar în graficele pe ani (Figurile 4 și 5 și Tabelul 1).

Ani aproximativi: unde în catalog apare un interval sau un an însoțit de o mențiune (de exemplu „cca. 1890–1910”), s-a folosit primul an indicat.

Facsimil: volumul „Haggadat Trieste” este un facsimil modern al unei ediții din 1864; a rămas în graficele pe ani, dar nu a fost trecut printre cele mai vechi ediții din Tabelul 1.

Localități: variantele aceluiași nume au fost unificate doar pentru calcul (de exemplu București / Bucuresti, Cluj-Napoca / Cluj Napoca / Kolozsvár, Budapesta / Budapest). Pentru volumele cu mai multe localități s-a luat prima. Cele 155 de volume fără localitate sau cu localitate nespecificată nu apar în Figura 6.

Edituri: denumirile au fost unificate pentru principalele edituri (de exemplu variantele cu „Editura” în față) și afișate așa cum apar în catalog.

Fișierul Excel: nu a fost modificat; toate curățările au fost făcute doar pentru acest document.